Invat si eu pe masura ca imbatranesc

Am crezut că copii mei vor crește cu frică de Dumnezeu.
Am învățat că copilul trebuie să crească cu dragoste pentru Dumnezeu.
Mi-am dat seama că a alege dragostea te eliberează mereu. Frica e cea care ne limitează și ne blochează perspectivele, atât pe noi cât și pe copiii noștri.

Am crezut că atunci când un copil greșește sau se comportă neadecvat, trebuie trimis în camera lui.
Am învățat că copilul înțelege mai bine o lecție banală de viață dacă este luat în brațe și acceptat chiar și atunci.
Mi-am dat seama că avem nevoie de înțelegere în momentele când greșim pentru a învăța din ele. În astfel de momente cheie, inima noastră se îmbogățește atât pentru noi cât și pentru copiii noștri.

Am crezut că copiiilor trebuie să le ascunzi uneori adevărul pentru a-i proteja.
Am învățat că copii simt deja adevărul și nu trebuie decât să fii lângă ei și să-l spui în cuvinte simple.
Mi-am dat seama că cea mai importantă persoană din viața mea nu trebuie să-mi ascundă niciodată adevărul, nici mie, nici lor.

Am crezut că unii copii sunt răi.
Am învățat că toți copiii sunt buni. Răutatea este unori învățată prin imitare, pentru că e tot ceea ce primesc de la cei care ar trebui să-i iubească.
Mi-am dat seama că un părinte agresiv pătează sufletul pur al copilului, lăsând uneori răni foarte adânci.

Am crezut că joaca copiilor n-are nicio legătură cu realitatea.
Am învățat că prin joacă copii transpun realitatea în timp, iau cu ei momentele frumoase și dificile și le repetă prin joc, acțiune și vorbă până când pot să schimbe sau să accepte un gând.
Mi-am dat seama că a vorbi despre ceea ce ni se întâmplă este o nevoie de bază, atât pentru noi cât și pentru copiii noștri.

Am crezut că un copil care se uită la TV petrece un timp minunat pentru el.
Am învățat să observ copilul care se uită la TV și să văd “anormalitatea” momentului.
Mi-am dat seama că întotdeauna, a experimenta viața este mai presus decât orice surogat, chiar dacă la TV se prezită o reflexie a realităţii.

La voi ce credințe s-au dovedit greșite?

1 thought on “Invat si eu pe masura ca imbatranesc”

  1. Pacat ca lucrurile serioase se lipesc de noi abia dupa ce trecem de o varsta…viata ar fi cu totul altfel daca le-am retine de tineri 🙁

    Reply

Leave a Comment